Eu cred că m-am născut cu elegia-n sânge.
o tristă incurabilă, ar spune unii chiar...
am ochii mari, dar goi. şi-un suflet solitar,
iar lumea nu pricepe că viaţa nu-mi ajunge.

Eu cred că m-am născut din mări de suferinţă.
trec anii peste mine, vin oamenii - şi pleacă...
un singur suflet am. L-am învăţat să tacă,
să plângă, să iubească, să treacă în nefiinţă.

Eu cred că m-am născut sau... m-am născut crezând
că lumea va-nţelege măcar un strop din mine...
dar mi-am greşit povestea, scriind printre suspine,
aşa că mă acuză, nimic ne-nţelegând.